Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 970558:

OS subst. 1. Osești s. 2. Osoe t. (16 A I 322); Osoiu s. pentru aceste două toponime cf. și sl. osoj „loc umbros”. 3. Osiacu, A. (act.) și Oseiac, V. din Bălănești (Mz Pl acte) < os + -ei, -ac. 4. Usoe, N. (Ard II 94) și Usoiu b. (Ard), cu o neacc. > u.

Os C3 A2rli dex online | sinonim

Os C3 A2rli definitie